Cum de-abia sunt la inceputul carierei de insotitor de zbor, a trebuit sa-mi schimb cateva din ideile fixe pe care le aveam despre meseria asta.
1. Nu e o meserie glamoroasa (asta o fi cuvantul romanesc?). Momentele de glorie se rezuma la alea 5 min cand traversezi aeroportul de la autobuz la avion si invers.
2. Nu e o meserie usoara, dai peste tot felul de oameni carora trebuie sa le zambesti orice ti-ar trece tie prin cap, si chiar daca nu vrei. La un moment dat, dupa 10 ore de munca, zambesti din inertie, fara sa-ti treaca nimic prin cap.
3. Nu sunt toate insotitoarele de zbor frumoase, asa cum vedeam eu prin reclame. Unele chiar deloc, dar mai important este sa ai calitatile necesare se pare.
4. Nu sunt toate destepte. Unele sunt tute de-a dreptul, se pare ca nu inteligenta este cea mai importanta. Apoi te intrebi cum de au fost alese pt meseria asta, ca daca frumoasa din cale afara nu e, nici capul nu o duce, ce siguranta as avea eu, ca pasager?
5. Programul de lucru - este haotic. Cand calatoresti nopatea ajungi la destinatie chiaun de somn, si cu nervii la pamant.
6. Devin rasista... Nu-mi place dar nu ma pot abtine.
Apoi, trainingul in sine, pt meseria asta nu e greu (pt unii), dar pt altii e ca si cum ar incerca sa invete chineza. Nu te lupti cu cartile pe care ai de memorat cat te lupti cu mentalitati si diferente culturale, ceea ce ma aduce la beneficiile acestei meserii.
1. Calatoriile.
2. Diversitatea - oameni noi, orase diferite, culturi diferite, etc. Ma dau in vant dupa chestii de-astea...
3. Pana si pasagerii sunt altii de la zbor la zbor, alte natii, alte personalitati.
Apoi, am auzit niste povesti de mi-au facut parul maciuca... Voi reveni.
